Fundația pe care s-a construit totul.
De fiecare dată când sunt întrebată despre parcursul meu profesional, despre viața pe care mi-am construit-o sau despre ceea ce mă motivează, mă întorc cu gândul la copilărie. Pentru că înainte de toate realizările, înainte de toate alegerile și lecțiile învățate, a existat o fundație.
Provin dintr-o familie de oameni simpli, din Oltenița, un oraș care nu oferea foarte multe promisiuni pentru viitor. Un oraș mic, cu resurse limitate și puține exemple de oameni care își depășeau condiția. În familia mea, am fost prima persoană care a absolvit studii superioare.
Familia pe care nu am planificat-o, dar care m-a ales pe mine.
Dacă mă întreba cineva acum douăzeci de ani cum îmi imaginez viitorul, probabil aș fi vorbit despre carieră, despre independență și despre lucrurile pe care îmi doream să le construiesc. Cu siguranță nu aș fi spus că voi avea trei băieți și o familie care să devină centrul universului meu. Adevărul este că multe dintre cele mai importante lucruri din viața mea nu au făcut parte dintr-un plan.
De-a lungul anilor am învățat să cred că foarte puține lucruri sunt întâmplătoare. Uneori ne încăpățânăm să controlăm fiecare detaliu, să stabilim trasee, obiective și termene. Iar viața, cu o eleganță pe care o înțelegem abia mai târziu, ne conduce exact acolo unde avem nevoie să ajungem.
„Răbdarea este cea mai elegantă formă de iubire și cea mai utilă unealtă a unui medic."
Pasiuni & ritualuri.
Sunt, în aceeași măsură, un om al aventurii și unul al rutinelor mici. Îmi place să descopăr lumea pe propriile picioare: am călătorit în zeci de țări și am traversat America pe Route 66 pe o motocicletă, căutând mereu locurile care nu încap în broșuri. Drumul, în orice formă, mă ține curioasă și mă scoate din tipare. La fel de mult însă mă regăsesc în lucrurile liniștite care țin o viață laolaltă: o carte bună citită fără grabă, cafeaua de dimineață în tăcere, drumețiile lungi, gătitul de duminică și muzica clasică pusă seara, când casa se așază. Cred că aici stă, de fapt, echilibrul meu: între adrenalina de a pleca și tihna de a mă întoarce. Pasiunile astea nu sunt o evadare din meseria mea, ci exact ceea ce mă face un medic mai bun, fiindcă mă învață răbdarea, atenția la detaliu și bucuria de a fi pe deplin în ceea ce fac.
Momente.
